BCE a intrat în istorie dezlănţuind un tsunami de cel puţin 1.080 mld. € pe pieţele şi economiile zonei euro. Va putea sta România pe val?

Italianul Mario Draghi face tot ce poate ca să salveze de la stagnare economia Europei:

BCE a intrat în istorie dezlănţuind un tsunami de cel puţin 1.080 mld. € pe pieţele şi economiile zonei euro. Va putea sta România pe val?

astăzi, 00:08

Autor:


Bogdan Cojocaru



Preşedintele BCE Mario Draghi a făcut clar că nimeni nu se poate aştepta ca BCE singură să poată reînvia eco­nomia zonei euro. Guvernele trebuie să-şi facă datoria, adică să introducă reforme structurale şi consolidare care să nu afecteze creşterea economică


Banca Centrală Europeană a făcut ieri istorie lansând cea mai puternică armă pe care o are în arsenalul de luptă contra deflaţiei şi anemiei economice, achiziţii de active publice şi private, inclusiv de obligaţiuni emise de statele zonei euro, de 60 de miliarde de euro în fiecare lună începând cu martie 2015 până în septembrie 2016.

„Tsunamiul“ de bani cu care gar­dianul euro va inunda pie­ţele ar trebui să ajungă în eco­nomiile celor mai mari parte­neri comerciali şi de investiţii ai României şi ai multor state din Europa Centrală şi de Est, ceea ce va avea efecte asupra a tot ce înseamnă activitate financiară, de la curs de schimb valutar la finanţare de pe pieţe şi la fluxuri de capital.

BCE a luat această decizie – replica euro­peană la quantative easing-ul de mii de miliar­de de dolari al Fed din SUA –  pentru a contracara doi factori nefavorabili, inflaţia slabă şi creşterea economică anemică, a spus preşedintele BCE, italianul călit în focurile de pe Wall Street, Mario Draghi.

El a admis că măsurile luate de instituţia sa anul trecut  – reducerea dobânzii de poli­tică mo­netară la minime record şi pe cea de re­fe­rinţă pentru depozite în teritoriu nega­tiv, plus lansarea unui program de achiziţii de titluri fi­nanciare garantate cu active- au fost „insu­ficiente“ pentru a alunga pericolul deflaţiei.

Noile achiziţiile de active vor majora sem­nificativ balanţa BCE şi vor întări încre­derea în proiecţiile BCE privind traiectoria do­bânzilor. Aceşti factori ar trebui să consolideze cererea şi creşterea creditării, du­când în cele din urmă la accelerarea infla­ţiei la aproape 2%, a explicat Draghi.

În noul program, obligaţiunile guverna­mentale vor avea o pondere de 12%, restul ur­mând să fie achiziţii de obligaţiuni aco­perite şi titluri garantate prin active.

În cămara BCE vor intra obligaţiuni din toa­tă gama de scadenţe, de la doi ani la 30 de ani. BCE va cumpăra, de asemenea, obli­gaţiuni cu yielduri negative.

BCE nu va cumpăra mai mult de 25% din­tr-o  emisiune de obligaţiuni ale unui stat şi nu mai mult de 33% din datoria fiecărui emi­tent pentru a permite formarea naturală a preţurilor pe  pieţe.

BCE îşi va asuma riscuri limitate, de­oarece va cumpăra doar 20% din obliga­ţiuni, restul urmând să fie achiziţionate prin intermediul băncilor centrale ale ţărilor din zona euro. Aceasta înseamnă că băncile naţionale vor fi responsabile pentru even­tua­lele pierderi produse de datoriile propriilor guverne. Achiziţiile vor fi proporţionale cu datoria fiecărui stat.

În ceea ce priveşte apariţia bulelor pe pie­ţe, o îngrijorare legată de efectele QE în SUA şi Marea Britanie, Draghi a explicat că pro­blema va fi rezolvată la nivelul fiecărui stat prin instrumente macroprudenţiale şi nu prin politici monetare.

Draghi a asigurat că programul este pro­iectat astfel încât să fie evitată „finanţarea monetară“ a datoriilor guvernelor.

Cât de unit a fost centrul de comandă al BCE?

Draghi a asigurat că locotenenţii săi au convenit în unanimitate că programul de achiziţii de active reprezintă un instrument de politică monetară. El a mai asigurat că ma­rea majoritate a guvernatorilor au con­siderat că BCE trebuie să acţioneze „acum“. Majoritatea a fost atât de mare încât nu a fost nevoie de vot. Bancherul a admis însă că decizia de a anunţa QE în această fază nu a fost unanimă.

Draghi a făcut clar că nimeni nu se poate aştepta ca BCE singură să poată reînvia eco­nomia zonei euro. Guvernele trebuie să-şi facă datoria, adică să introducă reforme structurale şi consolidare care să nu afecteze creşterea economică.

Politica monetară poate pune bazele creş­terii, dar pentru ca economia să acce­le­re­ze este nevoie de investiţii, iar pentru in­vestiţii este nevoie de încredere, care poate fi obţinută prin reforme structurale.

 

Veşti bune pentru Grecia?

În privinţa Greciei, economia-problemă a zonei euro, Draghi a explicat că BCE nu are „reguli speciale“ legate de obligaţiunile acestei ţări. Însă „anumite criterii adiţionale de eligibilitate vor fi aplicate în cazul ţărilor aflate sub programe de ajustare convenite cu UE şi FMI“. Cât de mult va ajuta această soluţie guvernul elen se va vedea duminică, când vor avea loc alegeri parlamentare.

Grecia are de rambursat anul acesta către BCE datorii din obligaţiuni de opt miliarde de euro, din care 7,6 miliarde de euro în iulie şi august.

 

 

QE, plăcintă din cer pentru unii, povară pentru alţii

Angela Merkel, cancelarul german: „BCE trebuie să evite să trimită semnale care pot fi percepute ca scăderea necesităţii implementării de reforme structurale şi a unei cooperări mai strânse între statele zonei euro“.

 

Michel Sapin, ministrul de finanţe francez: „Germanii ne-au învăţat să respectăm independenţa BCE. Trebuie să ţină cont de acest lucru chiar ei“.

 

 

 

 

Mateo Renzi, premierul italian: „Decizia este foarte importantă pentru ţara mea, dar decisivă şi crucială pentru economia europeană. BCE poate ajuta Europa să trimită mesajul unei noi direcţii economice“.

 

Angel Gurria, secretarul general al OCDE: „Lăsaţi-l pe Mario Draghi să meargă cât de departe poate. Nu cred că ar trebui să pună limite,. Spuneţi aşa: cât de departe putem, cât de departe trebuie!“

 

 

 

 

Gikas Hardouvelis, ministrul de finanţe al Greciei: „Nicio ţară nu are nevoie mai mult de QE ca Grecia.“

 

Christine Lagarde, directorul general al FMI, crede că QE a demonstrat deja că funcţionează pentru că a avut ca rezultat deprecierea euro.

     

 

 

 

Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei americane: „Ar fi o greşeală să crezi că QE este leacul bun la toate pentru Europa sau că doar atât va fi suficient. Avem toate motivele să ne aşteptăm că QE va avea un impact mai slab în actualul context european decât a avut în contextul din SUA“.

 

Jens Wiedmann, preşedintele Bundesbank, a avertizat că o ajustare cantitativă în zona euro va face ca germanii care plătesc taxe să răspundă pentru datoriile altor ţări.

 

Markus Ferber, vicepreşedintele Comisiei economice şi monetare a Parlamentului European: „Nu cred că este responsabilitatea BCE să ia decizii politice şi tocmai aceasta se întâmplă. Cred că depăşeşte mandatul BCE“.

 

Hans Werner Sinn, preşedintele institutului economic IFO: „QE va transforma BCE într-o bad bank a Europei şi va mări povara plătitorilor de taxe dacă apar defaulturi“.

 

 

„Un risc este cel al declanşării unui război al valutelor“

 

Aurelian Dochia, analist economic:

Sunt şi efecte favorabile, dar sunt şi riscuri care vor fi determinate de acest program. Unul din riscuri este cel al unei fluctuaţii în cursurile de schimb. În mod normal, un program de asemenea amploare trebuie să ducă la o depreciere a euro. Poate că în raport cu leul, deprecierea nu este atât de mare pentru că noi suntem foarte strâns integraţi, dar s-ar putea să apară o întărire a leului, care dincolo de o anumită valoare, ar putea să stânjenească o serie de agenţi economici, în general exportatori. Cu toate acestea, BNR are câteva instrumente cu care poate să combată o asemenea tendinţă. În aceste condiţii, este posibil ca BNR să continue politica de reducere a dobânzilor, va avea un spaţiu de manevră mult mai mare. Un al doilea risc este acela să se declanşeze un război al valutelor pentru că s-ar putea ca mai multe ţări să fie îngrijorate de perspectiva de depreciere a euro şi să ia măsuri ca şi moneda lor să se deprecieze într-o măsură similară. Sunt şi efecte favorabile, în sensul că existând mai mulţi bani disponibili pe pieţele financiare, costurile de împrumut vor scădea, dobânzile cu care se împrumută băncile şi chiar statul.

 

Matei Păun, managing partner al BAC Investment

Programul QE este unul care are în vizor alte probleme. El există nu ca să rezolve problemele din România sau din Polonia, ci îşi propune în primul rând să aplaneze o eventuală criză în Grecia, care s-ar putea să se declanşeze cândva săptămâna viitoare date fiind alegerile de acolo. Ne ajută tangenţial, nu direct. Nu o să afecteze creditarea şi în linii mari nici creşterea economică. Nu cred că efectul de QE la nivel european în momentul de faţă va fi suficient încât să ne ducă într-o zonă semnificativ pozitivă de creştere economică. Cred că sunt alte probleme care eventual să le neutralizeze, dar fără să ne ducă către creştere. Există forţe negative substanţiale, cum ar fi Grecia, chiar şi Italia, sancţiunile cu Rusia. Atât timp cât avem aceşti factori externi negativi, întâmpinarea lor cu QE s-ar putea să îi neutralizeze, dar de aici până la o creştere semnificativă mai este mult.

 

Radu Crăciun, economistul-şef al BCR

Mă aştept ca un program de achiziţii de către BCE să aibă un impact pozitiv şi asupra pieţelor financiare din România, dar nu unul spectaculos. Presiunea pe randamentele obligaţiunilor suverane din zona euro se va răsfrânge şi asupra titlurilor de stat româneşti care vor rămâne la actualul nivel deja scăzut, ceea ce va face ca finanţarea în lei sau euro a statului să rămână ieftină.

În egală măsură, mă aştept ca injecţiile de lichiditate să aibă un impact pozitiv asupra pieţelor de capital din Europa, inclusiv în România, mai ales pentru acţiunile încă subevaluate.

În ce priveşte cursul de schimb euro-leu, impactul ar trebui să fie minim, leul depreciindu-se în tandem cu euro în raport cu alte valute. O astfel de depreciere va avea un impact inflaţionist minim având în vedere ponderea dominantă a euro în tranzacţiile comerciale externe şi compensarea prin ieftinirea petrolului a preţului importurilor de hidrocarburi denominat în dolari.

Plusul de lichiditate din zona euro va duce la plasamente de lichidităţi în bănci, ceea ce ar putea pune o presiune şi mai mare pe scăderea dobânzilor la euro şi pentru reluarea creditării în zona euro. Nu cred că în România creditarea în euro va cunoaşte o creştere semnificativă în condiţiile în care creditele în lei oferă dobânzi comparabile, dar fără risc valutar. (Claudia Medrega, Liviu Popescu)

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.01.2015