România se pregăteşte să ia o decizie cu o miză uriaşă: cultivăm sau nu organisme modificate genetic? Există multe avantaje, dar şi câteva riscuri

Europa se bate cu pumnul în piept spunând că vrea să fie independentă când vine vorba de organisme modificate genetic (OMG). Ignoră însă dependenţa masivă pe care o are faţă de ele şi faptul că, fără OMG-urile importate în cantităţi de zeci de milioane de tone anual, industria sa agricolă nu poate funcţiona. După numeroase dispute la nivel european între statele membre UE care abordează problema OMG-urilor din perspective contradictorii, Comisia Europeană – organismul care a fost până acum mâna de fier a UE şi a controlat tot ce purta eticheta “modificat genetic” în comunitate – a cedat. Acum, vrea să lase deciziile privind organismele modificate genetic la nivel naţional, atât în aceea ce priveşte cultivarea acestora, dar şi importul lor. Reprezentanţii industriilor din agricultură văd însă un singur deznodământ – haosul. Aflaţi mai jos care este poziţia României în acest scenariu. 0

Parlamentul European a adoptat recent o serie de modificări la cadrul legislativ care priveşte cultivarea plantelor modificate genetic la nivelul Uniunii. Statele membre au primit astfel mână liberă la culturile transgenice, după numeroase proteste, moratorii, sancţiuni şi chiar acţionări în instanţă apărute pe fondul OMG-urilor. Practic, acum fiecare ţară din UE poate decide dacă vrea sau nu să cultive plante transgenice pe teritoriul ei, fără a mai fi nevoită să ofere argumente ştiinţifice legate de alegerea pe care o face.

Reprezentanţii ţărilor care s-au opus vehement OMG-urilor au impus interdicţii apelând la clauza de salvgardare (au încercat să aducă probe care să arate că OMG-urile în cauză reprezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu – directiva CE 2001/18) sau la măsuri de urgenţă (au argumentat că OMG-urile în cauză ar putea constitui un posibil “risc serios pentru sănătatea umană, pentru sănătatea animală sau pentru mediul înconjurător” – art. 34 CE 2003/1829).

Printre statele care s-au luptat în ultimii ani împotriva OMG s-au numărat Franţa, Grecia, Italia, Ungaria şi Bulgaria. Este de aşteptat, potrivit reprezentanţilor industriei de biotehnologii, ca acestea să se numere şi printre primele care vor încerca să le interzică.

Descarcă AICI modificările legislative privind organismele modificate genetic

Pe parcursul săptămânii trecute, reprezentanţii companiilor şi asociaţiilor interesate direct de hotărârea pe care o va lua România în privinţa biotehnologiilor verzi au participat la discuţii în Parlament şi în cadrul Academiei. Până acum, directorul asociaţiei de biotehnologii AgroBiotechRom, Nicolae Hristea, prezent la aceste discuţii, spune că Ministerul Agriculturii pare că ar putea susţine culturile OMG în România, în timp ce Ministerul Mediului dă semne că va face un pas înapoi, cel mai probabil din cauza presiunilor puse de organizaţiile non-guvernamentale “verzi” care nu le susţin. În acelaşi timp, reprezentanţii Academiei sunt foarte interesaţi de acest subiect, în principal din cauza numeroaselor studii şi date legate de noile tehnologii din domeniu.

“Decizia se ia de către Guvern. Ministerul Agriculturii, în general, a fost favorabil noilor tehnologii şi cred că în continuare susţine promovarea acestora. O problemă apare însă la Ministerul Mediului, unde există o circumspecţie, să nu zic o opoziţie, prin faptul că anumite organizaţii non-guvernamentale, aşa-numiţii ‘verzi’, le critică fără să aibă baze ştiinţifice”, a declarat pentru gândul directorul AgroBiotechRom.

“Academia este partenerul nostru pentru că este interesată de promovarea rezultatelor cercetărilor mai avansate pe plan mondial şi a fost partenerul nostru şi al fermierilor încă de la introducerea noilor hibrizi modificaţi genetic în culturi”, ne-a mai explicat el.

Liviu Harbuz (PSD), vicepreşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, locul în care s-a discutat problema OMG-urilor în România, vede deja posibilitatea apariţiei unui “boom economic” în ţara noastră graţie plantelor transgenice. Din punctul său de vedere, dacă soia modificată genetic – pe care România o cultiva înainte de intrarea în UE şi la care a fost nevoită să renunţe pentru a adera – va apărea din nou pe câmpuri, ne putem aştepta ca economia să înregistreze o creştere de 4%.

“Orice porc din România şi din Europa se hrăneşte cu soia transgenică adusă din Brazilia, din Statele Unite. Dacă România ar cultiva din nou soia modificată genetic, economia ar creşte cu 4%. România ar deveni principalul trader de soia din zona europeană. Ar fi un boom economic”, a declarat el pentru gândul. “Toţi producătorii şi toţi procesatorii sunt pentru modificarea genetică. Nu există niciunul care să spună nu”, a mai adăugat el.

Înainte ca ţara noastră să devină membră a UE, cultivarea plantelor modificate genetic era un lucru normal în România. Până în anul 2006, pe câmpurile româneşti se putea găsi soia transgenică rezistentă la ierbicidul glifosat.

Tot la acea vreme, România era una dintre cele nouă ţări din lume unde se cultiva soia modificată genetic. Aceasta ocupa mai bine de 137.000 de hectare. Astfel, 69% din suprafaţa pe care era cultivată soia era ocupată de soia transgenică.

Reprezentanţii companiilor din domeniu susţin că fermierii vin şi cer seminţe modificate genetic, dar şi că aceştia vor fi cei care vor decide pe termen lung dacă OMG-urile le vor veni în ajutor sau nu.

“Fermierii vor adopta acele tehnologii care le rezolvă problemele şi le asigură producţia”, a declarat pentru gândul Andrei Măruţescu, şef al departamentului Corporate Affairs în cadrul companiei Syngenta.

“Biotehnologiile reprezintă o soluţie. Piaţa va decide ce vor fermierii. Dacă au nevoie de GMO, că e porumb, că e soia, că e cu toleranţă la glifosat sau Ostrinia (n.r. insecticid şi dăunători), piaţa va decide”, a mai adăugat el.

“Există loc pentru toată lumea. Este loc şi pentru agricultură organică şi pentru agricultură convenţională şi pentru biotehnologii. Trebuie să le dăm fermierilor libertatea de a alege ceea ce au ei nevoie în cultura lor “, a declarat pentru gândul şi Mihaela Vasile, public affairs specialist al Monsanto.

Lucia Varga, fostul ministru al Apelor, Pădurilor şi Pisciculturii, minister comasat în prezent cu cel al Mediului, a înregistrat şi ea recent o interpelare în care cerea să afle ce măsuri vor lua ministerele Agriculturii, Mediului şi Sănătăţii în privinţa deciziei de a interzice sau de a permite cultivarea OMG-urilor pe teritoriul ţării noastre.

Ministerul Agriculturii trimite mingea în terenul Ministerului Mediu în răspuns. “După adoptarea şi publicarea în Jurnalul Oficial a noii Directive, aceasta trebuie transpusă în legislaţia naţională, în termen de maxim 2 ani, ceea ce presupune modificarea şi completarea în consecinţă a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, cu modificările şi completările ulterioare, activitate care intră în competenţa Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor”, se menţionează în răspunsul ministrului Agriculturii, Daniel Constantin.

Constantin aminteşte, totodată, că la ora actuală există o singură plantă modificată genetic autorizată pentru cultivare pe teritoriul UE, respectiv porumbul rezistent la un anumit dăunător, dar şi că suprafeţele cultivate anual cu acest porumb sunt reduse.

“În România, suprafeţele cultivate anual cu porumb MON 810 în ultimii 5 ani sunt foarte mici, de până la 850 de ha, iar în anul 2015, din informaţiile preliminare de care dispunem, fermierii au achiziţionat deja sămânţa necesară pentru însămânţarea a circa 500 ha”, explică ministrul Agriculturii.

“Apreciem totuşi, că realizarea acestor proceduri (adoptarea finală la nivelul Consiliului şi modificarea legislaţiei naţionale), va depăşi perioada însămânţării porumbului”, adaugă el.

Descarcă AICI răspunsul complet al Ministerului Agriculturii

FOTO: infomg.ro

Ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, răspunde că va fi necesară o “analiză riguroasă a tuturor aspectelor privind acest domeniu, luându-se în considerare avantajele tehnico-economice, sociale, dar şi riscurile cultivării plantelor modificate genetic pentru mediu, sănătate, pentru agricultura convenţională şi ecologică”. O atenţie deosebită trebuie acordată şi aspectelor etice ale biotehnologiei moderne, din punctul său de vedere.

“Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor susţine promovarea principiului precauţiei şi asigurarea aplicării măsurilor specifice de biosecuritate care vizează protecţia sănătăţii umane şi a mediului în contextul producerii, utilizării şi introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic”, se mai menţionează în răspunsul oferit de Gavrilescu.

Descarcă AICI răspunsul complet al Ministerului Mediului

Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii, cere şi el o evaluare a riscului adus de plantele transgenice şi spune că aceasta ar trebui făcută “într-o manieră corectă, ştiinţifică şi transparentă, pe baza datelor existente”.

“Riscurile asociate introducerii unui OMG în mediu trebuie comparate cu riscurile generate de prezenţa în acelaşi mediu a ‘originalului’, organismul convenţional care a derivat prin transgeneza OMG-ului aflat în discuţie”, mai spune Bănicioiu.

Până în prezent nu există o procedură general valabilă de evaluare. Trebuie procedat de la caz la caz, informaţiile necesare evaluării putând să difere în funcţie de tipul de organism transgenic. În aprecierea riscului se ţine cont şi de avizul favorabil sau nefavorabil al Comisiei Ştiinţifice a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară”, menţionează ministrul Sănătăţii.

Descarcă AICI răspunsul complet al Ministerului Sănătăţii

Ce ar însemna interzicerea importurilor de OMG-uri

Pe lângă „naţionalizarea” cultivării plantelor transgenice, adoptată deja la nivel european, care le va oferi statelor membre libertatea de a alege dacă vor dori sau nu cultivarea culturilor modificate genetic pe teritoriul lor, chiar dacă acestea au primit aviz favorabil din partea EFSA, din partea oficialilor europeni a venit recent şi propunerea de naţionalizare a importurilor de OMG-uri. Aceasta a generat critici vehemente atât din partea asociaţiilor de fermieri de la nivelul UE, dar şi din partea partenerilor externi. Practic, fiecare stat membru ar putea avea pe viitor posibilitatea de a alege dacă vrea sau nu să importe un anumit OMG, chiar dacă acesta a fost autorizat anterior. Propunerea trebuie să treacă prin procedura de co-decizie, care va implica Parlamentul European şi Consiliul Miniştrilor ce reprezintă statele Uniunii, conform GMO Compass. Votul ar urma să aibă loc în luna iunie a acestui an, conform informaţiilor obţinute din partea reprezentanţilor industriei biotehnologiilor.

Principalii opozanţi ai acestei propuneri au fost reprezentanţii asociaţiilor europene EuropaBio, COCERAL, FEDIOL şi FEFAC. Aceştia au cerut Parlamentului European să nu o adopte argumentând că ar duce la apariţia unor probleme grave pentru fermieri, la punerea în pericol a pieţei libere şi la pierderea locurilor de muncă.

“Aplicarea oricărei interdicţii pe culturi modificate genetic de către statele membre va duce la o pierdere ireversibilă a competitivităţii în sectorul creşterii animalelor, distrugând astfel sute sau mii de locuri de muncă, din cauza opririi activităţilor în fermă şi închiderii fabricilor procesatoare, în special în zonele rurale cu alternative limitate de locuri de muncă”, se explică într-o adresă a celor trei asociaţii, potrivit Irish Examiner.

“Fermierii europeni din statele care nu vor importurile vor fi primele victime ale noii propuneri, suferind creşteri importante de costuri atunci când vor pierde accesul la importurile vitale de ingrediente bogate în proteine”, a declarat recent preşedintele FEFAC, asociaţie ce apără interesele producătorilor de furaje din UE.

Europa este astfel dependentă de plantele modificate genetic. Fără ele, fermele ar avea lacătul pus pe uşă, pentru simplul fapt că, la ora actuală, nu producem necesarul de furaje pentru porci, vaci sau păsări. În total, 75% din ingredientele bogate în proteină necesare furajelor provin de pe piaţa internaţională.

“Eu sunt responsabilă de Europa Centrală. Am şi Ungaria în portofoliu, şi vorbesc cu colegii din Ungaria –  nu cu cei de la companie, cu cei de la furaje. Mi-au spus <Noi importăm sute de mii de tone în Ungaria. Fără soia nu ai cum să hrăneşti animalele>. Nu există substitut şi nici nu se pune problema interzicerii. Nu există altă sursă de proteină>”, a declarat pentru gândul Cristina Cionga, public affairs manager al DuPont Pioneer.

“Niciun stat membru din Uniunea Europeană nu produce proteină ca să poată să se autoîntreţină. În plus, suntem într-o competiţie cu China, cu alte state, pentru că şi ei au porci, păsări, şi vor importuri. Sursa de proteină este aceeaşi. Creşte nevoia, dar în realitate producţia rămâne la fel”, ne-a explicat şi reprezentantul Syngenta.

Doar 6%-7% din necesarul de soia, furaj indispensabilă în hrana animalelor din fermele UE, este acoperit la nivel european, potrivit unui studiu realizat recent în Spania. Aşa ajungem să importăm anual 30-35 de milioane de tone de şrot şi boabe de soia în valoare de circa 12 miliarde de euro, din Statele Unite, Brazilia, Canada sau Argentina. La nivel mondial, 81% din soia cultivată este modificată genetic. În SUA, 93% din soia produsă de fermieri este modificată genetic, în timp ce în Argentina procentul creşte la 100%.

“Planta modificată genetic are aceleaşi caracteristici cu planta convenţională, doar că în lanţul ei genetic s-au inoculat acele gene de interes din punct de vedere al ameliorării. Fenotipic, adică aşa cum ne uităm la bobul de soia convenţional şi la bobul de soia modificat genetic, nu există diferenţe. De asemenea, chimic nu există diferenţe”, a declarat pentru gândul prof. dr. univ. Toma Dinu, decan în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Soia este doar unul dintre cele 68 de produse de pe lista europeană de OMG-uri aprobate pentru import, alături de porumb, rapiţă, bumbac. Aşa au ajuns europenii, chiar şi cei care spun că sunt împotriva OMG, să cumpere din magazine iaurt, ouă, brânză sau caşcaval de la animale hrănite cu furaje obţinute din materie primă modificată genetic, fie că este vorba despre ingrediente sau despre aditivi produşi cu ajutorul OMG-urilor. Când ies în oraş îşi comandă o friptură de porc hrănit tot cu OMG-uri, când merg la cumpărături îşi adaugă în garderobă tricouri croite din bumbac modificat genetic, iar când oferă un buchet de garoafe persoana dragă primeşte tot OMG-uri.

Când vine însă vorba despre cultivarea plantelor modificate genetic lucrurile stau cu totul altfel. Niciun OMG nu poate fi cultivat sau importat pe teritoriul Uniunii fără a primi un aviz din partea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), singurul organism abilitat în domeniu. De acolo, produsul trebuia să primească acordul Comisiei Europene înainte de a fi cultivat. Până acum, doar un tip de porumb MG, rezistent la un dăunător, a fost aprobat pentru cultivare. În Statele Unite sau în America de Sud sunt permise mai bine de 30 de culturi MG. În 2013, culturile de plante transgenice se întindeau pe aproape 149.000 de heCtare în UE, în timp ce la nivel mondial acestea ocupau aproape 180 de milioane de hectare. Ele erau cultivate la noi de spanioli, portughezi, slovaci, cehi şi români.

gandul financiar