SCUMPUL DRUM SPRE LIBERTATE

Majid Szizi îşi tine strâns de mână fratele de 12 ani şi merge pe jos de-a lungul graniţei dintre Serbia şi Ungaria. Vin din vestul Siriei şi se îndreaptă spre Occident. „Părinţii noştri au rămas în Siria. Noi mergem în Danemarca unde trăieşte fratele nostru mai mare”. 0

Fiecare dintre cei 3.000 de oameni care zilnic trec frontierele din Grecia, Macedonia, Serbia, Ungaria căutându-şi libertatea în Vestul Europei are o poveste, iar imaginile care se rotesc pe ecranele televiziunilor de zile întregi completează măreţia unei drame cutremurătoare. Ei sunt însă cei care au avut nu doar curajul să-şi lase viaţa de până acum în urmă şi să plece, ci şi banii pentru a plăti preţul libertăţii. 

Jusef Maen, la fel ca Majid Szizi, s-a întâlnit cu reporterii The Guardian, la graniţa cu Ungaria. Nu e singur, călătoreşte spre o viaţă mai bună alături de soţia şi copiii lui, în vârstă de trei şi patru ani. „Am mers de la Homs, în Siria la Damasc, apoi Kalymnos, Atena, Macedonia şi Serbia, cu avionul, trenul, cu autobuzul, taxiul şi pe jos. Dacă vom fi amprentati vom merge la Stockholm, dacă nu, la Berlin. Am cheltuit 9.000 de dolari pe această călătorie. Nu mai am nimic”, ridică el din umeri şi-l invocă pe Allah, uitându-se spre cer.

Un alt refugiat, fugit din Siria alături de soţie şi doi copii, face şi el o dezvăluire cutremurătoare. În urmă cu două săptămâni şi-a lăsat copilul de cinci ani pe mâna unei reţele de traficanţi care i-au promis că-l duc în Suedia la bunicii săi. Doar pentru el a avut bani. Le-a povestit reporterilor Digi 24 cum a ajuns pe continent. „Pe drumul din Turcia spre Grecia mi-au aruncat copilul cel mic în mare. Mi-au spus că dacă vreau să-l salvez să mă arunc şi eu în apă. Aşa că am sărit, l-am prins şi m-am întors în barcă”. O familie dă între 1.000 şi 6.000 de euro pentru „călătoria” către vest, apelând de multe ori la călăuze sau reţele organizate de trafic de persoane.

Experienţa italiană

Preţul libertăţii este mare, iar oamenii plătesc bani grei pentru a ajunge în Occident, iar riscurile sunt ameţitoare. Situaţia dramatică a refugiaţilor ţine agenda publică în ţările care sunt poartă de intrare în Europa. De la începutul anului, Italia este unul dintre statele care se confruntă cu criza migranţilor ilegali, mii de persoane fiind salvate de pe bărcile cu care traversau spre Occident. În primele opt luni în Italia au ajuns aproape 100.000 de migranţi clandestin. Potrivit unui raport realizat de Organizaţia Internaţională pentru Migrare (OIM),  cel puţin 2.000 de persoane au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană pentru a ajunge pe continentul european. În cele opt luni ale anului 2015, bilanţul îl depăşeşte deja pe cel din 2014, când au fost înregistrate 1.607 decese.

CNN a discutat cu trei dintre imigranţii care au reuşit să ajungă în Italia şi care au explicat de ce cred ei că noua viaţă a meritat toate riscurile.

Mahmoud Shubat era muncitor în construcţii în Homs, în Siria. Pentru el nu a existat altă opţiune decât să îşi lase cei patru copii în Siria pentru a încerca să le găsească o viaţă mai bună în Europa. “Dacă aş fi rămas în Siria, ar fi trebuit să fac parte dintr-una dintre tabere sau din Statul Islamic. Ar fi trebuit să iau arma în mâini şi să ucid oameni. Vreau doar să am grijă de copiii mei”, a declarat el.

Shubat şi-a părăsit casa din Homs, plătind contrabandişti ca să îl ducă în Italia, mai întâi cu maşina prin Turcia, apoi cu o barcă din Turcia în Libia. În Libia, el s-a îmbarcat pe o altă barcă plină cu 300 de imigranţi hotărâţi să ajungă în apele italiene.

La fiecare etapă a călătoriei sale, Shubat a declarat că a plătit contrabandişti, care îl puneau în legătură cu următorul grup care cerea alţi bani. Shubat a declarat că nu are nicio îndoială că aceşti contrabandişti cu care a avut de-a face în Libia aveau conexiuni cu miliţiile politice.

Când erau gata să părăsească portul libian, el a declarat că traficanţii au permis unei bande înarmate să urce la bord şi să îi jefuiască. “Purtau măşti şi aveau arme. Ne-au verificat unul câte unul, căutând bani şi aur”, a declarat el.

Shubat a fost unul dintre norocoşi, întrucât barca lor nu s-a scufundat. Imediat ce nava a ajuns în apele italiene, aceasta a fost escortată în Sicilia de către marina italiană. Întreaga călătorie l-a costat pe Shubat 7.600 de dolari, o avere pentru un muncitor în construcţii care vrea doar să câştige suficienţi bani pentru a-şi aduce familia în Europa.

Esayas Nisque, în vârstă de 18 ani este din Eritrea, dintr-un orăşel de la graniţa cu Etiopia. Majoritatea bărbaţilor au plecat pentru a căuta de muncă în alte ţări. Puţini vor să rămână în Eritrea, susţine el.

În călătoria lui spre Europa, Nisque a plecat dintr-o tabără de refugiaţi din Etiopia, unde a locuit timp de şase ani, spre Libia, pentru a se îndrepta apoi pe mare către Italia. Din Etiopia, el a mers patru zile înainte de a lua un autobuz către Sudan. De acolo, el a luat un alt autobuz către Libia, unde a stat aproximativ un an. În acest timp, el susţine că a fost ţinut prizonier împreună cu sute de alţi bărbaţi într-o casă păzită de “soldaţi libieni”.

Gardienii îi obligau pe prizonieri să doarmă la anumite ore, nu le permiteau să se spele şi le dădeau doar porţii de mâncare limitate. Cei care îndrăzneau să nu se supună erau trataţi cu şocuri electrice. Nisque a declarat că tatăl lui i-a trimis 1.800 de dolari de care avea nevoie pentru a plăti contrabandiştii pentru această călătorie pe Mediterana. Ambarcaţiunea, care transporta 500 de persoane, a părăsit Libia într-o seară în urmă cu trei săptămâni şi la scurt timp a început să ia apă. Ei au fost salvaţi însă de paza de coastă italiană.

Grymay Tesfamical, un creştin în vârstă de 18 ani este tot din Eritrea. El călătorea împreună cu mai mulţi conaţionali la bordul a două autobuze, care au fost interceptate de zece combatanţi ai grupării Stat Islamic, la sud de Tripoli. “Două autobuze au fost încercuite, căutau creştini şi musulmani. Au aşezat musulmanii într-o parte, iar creştinii în alta. Era Daesh din Libia”, a afirmat el.

Pe drum, combatanţii SI au decapitat 20 de persoane, susţine Tesfamical. El a declarat că a fugit şi a fost împuşcat în spate. “În Libia este foarte, foarte periculos”, a declarat el.

Tesfamical susţine că a fugit din Eritrea în urmă cu un an pentru a evita recrutarea militară obligatorie. El a mers prin Etiopia, prin Sudan, după care a ajuns în Libia cu autobuzul. El afirmă că, în Libia, imigranţii creştini sunt bătuţi şi privaţi de hrană şi apă. De acolo, el a fugit cu o barcă spre Italia, în căutarea unui loc mai sigur şi a unei vieţi mai bune. 

Peste 200.000 de imigranţi au ajuns anul acesta în insulele greceşti

Peste 200.000 de imigranţi au ajuns anul acesta pe insulele greceşti situate în est, la Marea Egee, iar jumătate dintre ei numai în ultimele două luni, a declarat ministrul Porturilor Thodoris Dritsas pentru televiziunea greacă, relatează DPA în pagina electronică.

Grecia – supraîndatorată – a fost copleşită de un aflux de imigranţi – majoritatea refugiaţi din calea războiului din Siria – care caută protecţia Uniunii Europene (UE). Mulţi sosesc pe insulele greceşti în bărci supraaglomerate dinspre Turcia, în speranţă să ajungă în ţări bogate ca Germania.

Dritsas nu a spus câţi imigranţi au traversat deja frontiera greacă în Macedonia anul acesta.

“Este imposibil să faci faţă unui asemenea aflux”, a declarat Tasia Christodoulopoulou, ministrul însărcinat cu Migrarea. Cea mai mare problemă este înregistrarea imigranţilor, a subliniat ea, în contextul în care acest proces necesită 20-30 de minute pentru fiecare persoană în parte, iar zilnic sosesc sute de persoane.

Feribotul Eleftherios Venizelos a adus miercuri, la Pireu, în apropiere de Atena, aproximativ 2.500 de refugiaţi de pe Insula Lesbos, potrivit pazei de Coastă.

Alţi 800 au sosit în nordul portului Kavala (nord-est) şi urmau să fie transportaţi la frontiera cu Macedonia miercuri.

Potrivit unor estimări, zeci de mii de imigranţi au părăsit Grecia şi au trecut în Balcani, traversând Macedonia şi Serbia, pentru a reintra pe teritoriul Uniunii Europene (UE) în Ungaria. 

2.100 de “rangeri de frontieră” vor patrula din septembrie la frontiera Ungariei

Autorităţile ungureşti au înregistrat un număr-record de 2.533 de intrări ilegale din Serbia numai marţi, cu 460 mai multe decât cu o zi înainte, potrivit unor date statistice publicate miercuri.

Mulţi au putut să escaladeze gardul de sârmă ghimpată de la frontieră, ridicat de Guvernul conservator al lui Viktor Orban cu scopul de a împiedica imigranţii să pătrundă în ţară.

Într-o încercare de a-şi consolida şi mai mult frontiera, Ungaria intenţionează să creeze o forţă de poliţie de frontieră specială.

Şeful poliţiei, comisarul Karoly Papp, le-a spus jurnaliştilor la Budapesta că 2.100 de “rangeri de frontieră”, ofiţeri de poliţie, urmează să înceapă să patruleze de la jumătatea lui septembrie.

Refugiaţii au putut să-şi continue călătoria către Ungaria în weekend, după ce autorităţile din Macedonia au cedat presiunilor şi au deschis frontiera celor câteva de mii de refugiaţi blocaţi în zonă.

De atunci, peste 10.000 de persoane au sosit în Serbia, unde rata sosirii refugiaţilor a crescut vertiginos, de câteva ori, faţă de lunile anterioare.

CE alocă 1,5 milioane de euro ajutoare de urgenţă Serbiei şi Macedoniei

Comisia Europeană le furnizează Serbiei şi Macedoniei 1,5 milioane de euro ca ajutor de urgenţă, pentru ca acestea să ofere servicii de bază refugiaţilor şi imigranţilor care sosesc acolo, a anunţat CE miercuri.

Criza imigranţilor din Europa urmează să monopolizeze agenda summitului de la Viena, joi, între UE şi cele şase ţări vest-balcanice – Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia şi Serbia.

Amnesty International îndeamnă la “regândire urgentă” a politicilor de azil europene

Concomitent, Amnesty International (AI) a criticat sistemul de azil al UE, care prevede ca migranţii să-şi formuleze cererile în primul stat UE pe al cărui teritoriu intră.

Gauri van Gulik de la Amnesty a subliniat că refugiaţii care sosesc în Grecia se confruntă cu o “alegere imposibilă” – între “condiţiile îngroozitoare de primire şi detenţie” şi o “potenţială călătorie clandestină şi periculoasă” pentru a ajunge în alte părţi ale blocului.

Amnesty a îndemnat, cu o zi înainte de Summitul de la Viena, la o “regândire urgentă” a politicilor Europei în domeniul azilului.

“În absenţa flagrantă a unor rute suficient de sigure şi legale către Europa, oamenii n-au de ales decât să se îmbarce în călătorii ilegale pline de riscuri”, a subliniat van Gulik.

 

gandul actualitate